Zilele astea am ajuns la o concluzie tare interesantă pentru mine. Eu nu mă pricep să recomand cărți. Și mai mult decât atât, mie nu-mi place să fac asta. Ce-mi face mie plăcere este să vorbesc despre cărțile pe care le-am citit. Iar dacă cartea pe care am citit-o mi-a plăcut, o să vorbesc despre ea cu atâta însuflețire încât o să credeți că e o recomandare. Nu e.
Să recomanzi cărți presupune în sine o responsabilitate, ori eu nu sunt deloc în măsură să mi-o asum pentru că am citit prea puțin pentru a face asta.
Deci, cum vă spuneam, mie îmi place să vorbesc despre cărțile pe care le-am citit. Tocmai de asta ideea Mariei de a povestti despre cinci cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta mi-a părut tare faină.
Prima carte care mi-a venit mie în minte când m-am gândit la un top cinci a fost Nimic nou pe frontul de vest de E.M. Remarque. Eu când am terminat de citit cartea asta, pe care o aveam cumpărată de la un anticariat de la Suceava încă pe vremea când învățam acolo, m-am gândit că doi ani am ținut pe rafturi o comoară și nu am știut de ea.
Să nu mă înțelegeți greșit, cartea asta nu e cu nimic genială sau deosebită. Cartea asta este profund umană, este despre război prin ochii unui om care a trecut prin el. Despre camarazi, iubire de mamă și iubire de țară. Despre generații a căror prima meserie în viață a fost războiul. Despre viața după război, același război care a curmat viața din orice și oricine.
La răstimpuri, îmi venea să închid cartea și să plâng meditez, iar asta e cel mai grăitor lucru că ceea ce citiți e ceva bun. Tot asta a fost cartea care m-a însoțit în excursia mea prin Paris. Citită în avion, metro, la stat la coadă în Luvru și catacombe, prin cafenele și autobuze, cu siguranță că m-a făcut să apreciez atunci și mai mult ceea ce am. Cinci din cinci stele pe goodreads.
A doua carte tare bună ar fi, după mine, 1984 de George Orwel. Am auzit atâtea lucruri despre cât de bună e cartea asta încât mă simțeam oarecum stingherită că nu am citit-o încă. Și pentru că eu sunt omul care cumpără cărți mai multe decât poate citi, și asta se regăsea pe raftul meu de ceva timp.
Subiectul cărții e unul interesant, dar la un moment dat el parcă ajunge să plictisească și ai tendința de a lăsa cartea. E ok dacă vreți să faceți asta, dar vă rog eu, reveniți la ea, merită!
Pusă pe cântar, cartea asta cântărește atât de mult doar pentru a doua jumătate a ei. Sfărșitul a fost unul atât de bun, atât de „realist” în măsura celor relatate. E o carte fenomen, se citește greu pe alocuri, dar e, până la urmă, genială. Cinci stele pe goodreads
Iubire etc de Julian Barnes e cartea cu numărul trei și e total diferită de celelalte două.
Aici nu ai un narator și nici mai multe linii de subiect. Ai trei personaje și ogrămada monologuri. Nu ai dialoguri sau acțiuni. Fiecare personaj vine în fața ta și începe să-ți istorisească o istorie din punctul lui de vedere. E vorba despre aceeași istorie pentru toate personajele. În rest, tu faci acțiunea, tu alegi timpul, tu le încadrezi cum și unde vrei tu mai bine. Tu îți ești propriul narator.
Ce trebuie să știți însă, înainte de a începe cartea e că romanul Trois de același autor, e prima parte. Adică în Iubire etc se continuă istoria relatată în Trois. Eu nu am știut asta, și tocmai de asta le-am citit în ordine inversă. Dar asta a fost cartea cu cele mai multe sublinieri și notițe.
Eleganța ariciului de Muriel Barbery e cartea de pe locul patru. Întâi și întâi de toate pentru că e despre arici. Chiar dacă e despre un arici metaforic. E o carte care fie îți place mult, fie deloc. Mie mi-a plăcut. Are o alură elegantă și ușor ironică, e amuzantă și sarcastică. Pe alocuri e puțin tras de coadă subiectul, dar e relatat în așa fel încât ești gată să-i ierți autoarei orice. E despre oameni deștepți care se prefac proști într-o lume proastă. Cartea asta e de căpătâi în a ne învăța, pentru a câta oară, un lucru pe care fiecare dintre noi s-ar părea că-l știm deja: aparențele înșeală!
Și ultima, nu ar fi atât pentru carte cât pentru autoare. Anul ăsta am descoperit-o pe Gavalda și am citit vreo patru cărți de ea. Stau al dubii cărei cărți să-i ofer locul cu numărul cinci, cert este că sunt ambele de ea. Aleg totuși Aș vrea să mă aștepte și pe mine cineva. E o cărțulie mică care cuprinde câteva povestiri absolut fantastice. Povestiri din alea care te fac să meditezi și la final de povestire să-ți tot pui întrebarea: eu oare ce-aș fi făcut? E numai bună de citit într-o zi de dumică și potrivită pentru a te face să te îndrăgostești de autoare și de stilul ei plin de franchețe de a povesti orice.
Cam ăsta e topul meu și adevărul e că mi-aș fi dorit să vă mai povestesc și despre alte cărți tare faine pe care le-am citit și care parcă simt că au rămas pe dinafară. Mai ales că lista mea de pe goodreads îmi amintește cu înverșunare că mai am încă 5 cărți de citit pentru a-mi îndepli taskul. Dar le vin eu de hac și lor.
Despre alte cărți mai puteți citi și pe blogurile fetelor Maria și Nata, doar să aveți răbdare până scriu fetele articolele, pentru că eu se pare că am fost cea mai harnică :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu